Putinele momente in care m-am lovit de personajul Vasile, relatate in primul post de pe blogul dedicat acestuia.
Vasile trece criza
L-am sunat astazi pe stabil, ca la mobil n-are semnal. Mi-a spus ca traverseaza greu aceasta perioada, desi el spune ca a gasit solutia de iesire din criza: sa-si ingroape averile. Asadar, si-a ingropat casa in datorii, familia in probleme si banii in aparatele de poker, iar acum spera sa gaseasca comori in capacele de bere. Bea zilnic Golden Brau, si se bucura enorm cand mai descopera fatza unuia dintre baietii de la Golden in capac, desi promotia a expirat de vreo 4-5 ani, si la fel si continutul sticlei.
Vasile la oras
Vasile merge la oras, in singurul mediu care nu-i da stari de lesin acestuia – piatza. In pietele din oras satenii vand tot felul de chestii vegetale scoase din pamant, de pe pamant sau oricum, legat de pamant, pe care Vasile al nostru il trudeste tot timpul anului, acumuland sudoare pe care o pastreaza tot anul asupra sa ca trofeu.
Si ma duc eu in nenorocita asta de piata duminica pe la pranz, sa cumpar pe langa cartofi si rosii niste esenta de rom. La tarabe, mama lui Vasile, de meserie sudor, unea cu talent doua tigari Plugaru (TM) si sorbea prin ochii ei rosii de bautura, singurul client la acea ora – EU. Dupa ce isi trage cu maiestrie mucii in carapace ca si cum ar fi savurat un pahar de Pepsi in desertul Saharei, mamica lui Vasile ma serveste: 2 kile de cartofi si unu de rosii.
Acum ca am terminat cu produsele vegetale, merg sa caut produsul lipsa: esenta de rom. Ies din piata, si caut magazinele care mai erau deschise: bar, bar, crasma, “magazin mixt” (adica tot bar), poker, sala de jocuri, bar. Intre ele, un mic magazin alimentar… deschis. Dau sa intru, dar un nene cu nasul rosu impinge usa, striga ca e inchis si mai trage un pahar de vin de la dozator. La naiba, e tot bar.
Vasile al nostru, plictisit sa vanda in piata alaturi de ma`sa si in zilele de week`end, dupa ce a vizitat cateva “magazine” a hotarat sa faca ceva distractiv: isi bate nevasta. De fapt, el nu vrea sa faca asta, dar dupa doua “litre” de rachie, orice “mangaiere gingasa” a unui taran crescut la lopata poate deveni o arma letala. Ea urla, si toata lumea se uita, dar nimeni nu face nimic. De ce? In primul rand pentru ca si ceilalti cercopiteci din zona au aceleasi obiceiuri, si in al doilea rand pentru ca oricine ar interveni, ar avea mari sanse sa primeasca un raspuns de genul: “e barbatul meu, are dreptul sa ma bata” (replica auzita din alte fapte reale).
Revenind la esenta mea de rom, ies din “zona de conflict” cu tarani si reintru in civilizatie. Si pentru ca oi fi intrat eu in normalitate, dar tot in Romania eram, care sa fi fost singurele magazine deschise? Farmacia X perete-n perete cu farmacia Y, urmata la mica distanta de farmacia Z. Ah, si vreo doua tonete cu adidasi Naic, Adibas sau Pu…
